Din perspectiva zambetului erai o linie care fuge,
Din perspectiva privirii erai lumina care nu se doare decat pe sine,
Din perspectiva lui Nicaieri erai In alta parte...
Din perspectiva zambetului erai o linie care fuge,
Din perspectiva privirii erai lumina care nu se doare decat pe sine,
Din perspectiva lui Nicaieri erai In alta parte...
Dimineti de ore verzi, in care iti aduni curiozitatile undeva in dreapta. Acolo unde orasul sta adormit, frumos cand nu e constient de el. Cand nu vrea sa iti arate ceva anume si totusi se dezvaluie in cele mai personale ipostaze ale sale.
- Ce vezi? te intreb...
- O inima de metal care pulseaza...Traieste...
O pelicula fina de timp peste momente in care te opresti.
In care incerci sa incapi intr-o lume prea mica in maretia ei...
Unii oameni raman asa, cu sufletul la vedere.
Mai sprijina tacuti un zid, un copac sau o banca pentru ca altfel s-ar darama...
Pentru ca toti vrem sa fim mintiti. Si totusi...usa nu e inchisa, lacatul nu e decat un concept mental, iar conturul nu exista...
is the one that sees beyond colors...
Cand noi devenim trasaturi ale decorului, cute adanc imprimate pe o frunte care ne gandeste...
- Vama Veche -
Calatoria balonului de sapun care se uita la tine cand tu privesti in alta parte...
O scara nesigura si totusi certa, cu exact atatea trepte de cate e nevoie ca sa devin constienta de pasii mei, dar sa nu le simt greutatea stringenta si apasatoare.
Ea ma asteapta sprijinita de usa ca un parfum si privirea ei imi expune, explica, deseneaza vorbe placute, ca niste promisiuni. Treptat nu ii mai aud cuvintele, care se fac moi si rotunde in momentul in care ne asezam intre tavanul jos si podeaua usor denivelata. Nu mai disting pauzele din discursul ei si tot ce mai ajunge la mine e o voce continua, exact ca un fir de ata colorata cu care ma joc pentru ca nu stiu ce altceva sa fac.
Lumea incape in 35 mm si muzica ei e exact filmul derulandu-se in imagini difuze: amestec de prezenta ei si a mea si trairi de scafandru in adancurile unui fluid hipnotic.
................................................................................................................................................
Ea ma incurajeza sa cred ca pot fi orice si oricine tocmai pentru ca ma salveaza imaginatia.
Acum ea e absorbita de cursuri si picteaza ceva pe marginea foilor pe care le-a imprastiat peste tot in jur. Iar eu o intreb:
- Poti sa ma transformi intr-un gand negandit, intr-un cuvant nerostit care se
stie, se traieste, dar nu se pronunta vreodata? Sau...intr-o imagine reflectata intr-un balon de sapun care trece uneori pe langa tine, cand tu privesti in alta parte?
- Shhh, chiar este posibil, tresare Ea...
La capatul lui de franghie tot tace, dar mai spera....
Pentru ca ne-am presimtit candva, am ajuns sa alergam unul spre celalalt - fuga aceea ca o nepasare de ce lasa in urma...Ne-am apropiat respirand din ce in ce mai alert, din ce in ce mai grabiti spre promisiunea noastra...Ne-am zarit in departari, doua puncte tulburate cautand forme in care sa existe, detalii, ochi mari si insetati...Am ajuns fata in fata si am amutit...de parca, din cauza vitezei, a nerabdarii am trecut fiecare prin corpul celuilalt si am continuat sa ne rostogolim, privind in urma incruntati...
Am aflat ca vesnicia incape intr-o secunda, aceea in care suntem, intr-adevar, oameni intalniti...
Doar uita-te in jur si intreaba-te
Cati oameni sunt intr-adevar acolo
Si pe cati i-ai inventat cu privirea.
A vedea prea mult fata de cat suporta retina ta si a nu vedea nimic - cred ca sunt echivalente.
Asteptam trenul ca pe o resuscitare. Radeam infrigurati, desenand cu aburi peisaje interioare. Ne faceam promisiuni grabiti si neatenti, cu ochii mereu la sine. Pareau atat de fluide, incat nu m-ar fi mirat daca ar fi trecut printre noi, separandu-ne ca un gand.
Uite...vine. Oare a fost aici dintotdeauna?
Un tren amar - ca o linie intrerupta. Singurul reper care mai poarta timpul nostru, blocandu-l in aceeasi bucla reversibila...
Distante intre noi, distante personale, inventate, amplificate. Haos microscopic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
