Din perspectiva zambetului erai o linie care fuge,
Din perspectiva privirii erai lumina care nu se doare decat pe sine,
Din perspectiva lui Nicaieri erai In alta parte...
exit
Acum o oră
Din perspectiva zambetului erai o linie care fuge,
Din perspectiva privirii erai lumina care nu se doare decat pe sine,
Din perspectiva lui Nicaieri erai In alta parte...
|
duminică, 27 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Mifo' a fost aici, eu nu plec fara a lasa o urma macar un Mifo' a fost aici sa se stie cam venit nice blogu tau aq care din ele este?? :D
multumesc ca ai venit aici si ca ti-a placut ce ai vazut si (sper) ai trait.
Mie imi place poza. Transmite ceva de genul ”stiu mai multe decat ce se vede, si cu siguranta SUNT mult mai mult decat atat” Arata asa, un secret, tinut ascuns in interior, o lume intreaga ca un iceberg din care se vede doar o mica suprafata... o suprafata care trebuie sa suporte toata greutatea interiorului, singura.
Dar probabil lucrul asta s-ar potrivi multor oameni si multor fotografii. Nu stiu, la asta m-a dus cu gandul poza ta :)
ioan
stii...pentru mine imaginea asta anuleaza limitele interior-exterior, ca o lume intreaga ce striga: nu sunt diferente intre ce traiesc(eu) si ce ma traieste(tu). Si ideea de secret vine tocmai din numirea alteritatii...
Trimiteți un comentariu