Holmavik

|


supravietuirea devine un segment marginit de doua puncte: cenusa norilor si respirarea pamantului...

ziduri personale

|


de cand stau in genunchi, iar pamantul imi traseaza cute ale convingerii pe frunte, gandesc ca orizontala e umbra verticalei. de atunci nu e ceva care sa aiba greutate...





interior de camera sub si supraexpus. suprapus nespus.

un cri aigu

|