Poveste cu Lu

Calatoria balonului de sapun care se uita la tine cand tu privesti in alta parte...

O scara nesigura si totusi certa, cu exact atatea trepte de cate e nevoie ca sa devin constienta de pasii mei, dar sa nu le simt greutatea stringenta si apasatoare.
Ea ma asteapta sprijinita de usa ca un parfum si privirea ei imi expune, explica, deseneaza vorbe placute, ca niste promisiuni. Treptat nu ii mai aud cuvintele, care se fac moi si rotunde in momentul in care ne asezam intre tavanul jos si podeaua usor denivelata. Nu mai disting pauzele din discursul ei si tot ce mai ajunge la mine e o voce continua, exact ca un fir de ata colorata cu care ma joc pentru ca nu stiu ce altceva sa fac.
Lumea incape in 35 mm si muzica ei e exact filmul derulandu-se in imagini difuze: amestec de prezenta ei si a mea si trairi de scafandru in adancurile unui fluid hipnotic.

................................................................................................................................................
Ea ma incurajeza sa cred ca pot fi orice si oricine tocmai pentru ca ma salveaza imaginatia.
Acum ea e absorbita de cursuri si picteaza ceva pe marginea foilor pe care le-a imprastiat peste tot in jur. Iar eu o intreb:
- Poti sa ma transformi intr-un gand negandit, intr-un cuvant nerostit care se
stie, se traieste, dar nu se pronunta vreodata? Sau...intr-o imagine reflectata intr-un balon de sapun care trece uneori pe langa tine, cand tu privesti in alta parte?
- Shhh, chiar este posibil, tresare Ea...