Pentru ca ne-am presimtit candva, am ajuns sa alergam unul spre celalalt - fuga aceea ca o nepasare de ce lasa in urma...Ne-am apropiat respirand din ce in ce mai alert, din ce in ce mai grabiti spre promisiunea noastra...Ne-am zarit in departari, doua puncte tulburate cautand forme in care sa existe, detalii, ochi mari si insetati...Am ajuns fata in fata si am amutit...de parca, din cauza vitezei, a nerabdarii am trecut fiecare prin corpul celuilalt si am continuat sa ne rostogolim, privind in urma incruntati...
Am aflat ca vesnicia incape intr-o secunda, aceea in care suntem, intr-adevar, oameni intalniti...
2 comentarii:
urmaresti indicatii, directii si ajungi la oameni care si ei, la randul lor privesc spre tine si la alte locuri.
Mosii aia au privit de atatea ori impreuna, de acolo incat au ajuns gemeni :P
Cred ca s-au privit de atatea ori incat acum fiecare a devenit filtrul privirii celuilalt. Dar niciodata obiectul...
Trimiteți un comentariu