Mi-i amintesc, stii...pescarusii din partea mea de Dunare, inlocuiau oamenii uneori si ma minteau ca pot sa ma stranga de mana, cu putere...si sa lase amprente.
In loc de asta, am ramas cu aripi zidite in omoplati, care se desfasoara doar cand dorm...atat de mari sunt, ca se intampla sa cad din pat si sa ma rotogolesc in infasurarea lor pana cand iar respir apa si aer in acelasi timp. Si ma trezesc in alta parte de lume, in alta parte de pat, cu alta parte de mana strangand incet degetele mele care nu stiu sa cante la pian.
Mereu am crezut ca pescarusii isi amintesc, la randul lor, de gesturi largi care le asteapta apropierea si ii cheama sa se roteasca acvatic deasupra urmelor si semnelor noastre supraexpuse...
6 comentarii:
:) dragut.
pescarusii din partea mea de Dunare sopteau mituri si legende pe care numai "noi, astia" avem ragazul sa le-ascultam ;P
multam fain, serban:)
"noi, astia", am ramas bolnavi de dorul apei...te vedeam uneori pe partea ta de Dunare, ascultand si cautand valuri...iti faceam cu mana de unde ma aflam :)
sa cresti mare:))
asa fac:))
Trimiteți un comentariu