ne-au inghetat pasii mult prea devreme,
cand inca ne imaginam
cum e sa plutim rataciti in ape bolnave.
dar noi aveam atunci priviri fara scop,
strigam ascutit
si ne purtam ca niste fiinte prelungi, abandonate.
ne-au inghetat pasii mult prea devreme,
cand inca ne imaginam
cum e sa plutim rataciti in ape bolnave.
dar noi aveam atunci priviri fara scop,
strigam ascutit
si ne purtam ca niste fiinte prelungi, abandonate.
|
miercuri, 24 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
de la mine a plecat in franturi postarea asta...multumesc ca ii dai o dimensiune suportabila...
:) de la mine n-a mai plecat nimic in ultimu timp. nimeni adica
stiu. bicicletele rosii nu pleaca, doar ajung. uneori se opresc... :)
unde?
nu. intrebarea e "de ce au nevoie de haos microscopic ca sa se opreasca?"
de miscare browniana:))
cat de precis raspunsul tau...uneori as fi vrut sa cred ca ar fi putut fi vorba de factori si influente de interior.
Trimiteți un comentariu