Mersul tacut al asteptarii.
Asteptarea tacuta a mersului.
Tacerea merganda a asteptarii.
Tacerea asteptanda a mersului...
Mersul tacut al asteptarii.
Asteptarea tacuta a mersului.
Tacerea merganda a asteptarii.
Tacerea asteptanda a mersului...
ne-au inghetat pasii mult prea devreme,
cand inca ne imaginam
cum e sa plutim rataciti in ape bolnave.
dar noi aveam atunci priviri fara scop,
strigam ascutit
si ne purtam ca niste fiinte prelungi, abandonate.
Intr-un final, poate ca toti ne dorim sa fim pictati de Picasso...
Mi-i amintesc, stii...pescarusii din partea mea de Dunare, inlocuiau oamenii uneori si ma minteau ca pot sa ma stranga de mana, cu putere...si sa lase amprente.
In loc de asta, am ramas cu aripi zidite in omoplati, care se desfasoara doar cand dorm...atat de mari sunt, ca se intampla sa cad din pat si sa ma rotogolesc in infasurarea lor pana cand iar respir apa si aer in acelasi timp. Si ma trezesc in alta parte de lume, in alta parte de pat, cu alta parte de mana strangand incet degetele mele care nu stiu sa cante la pian.
Mereu am crezut ca pescarusii isi amintesc, la randul lor, de gesturi largi care le asteapta apropierea si ii cheama sa se roteasca acvatic deasupra urmelor si semnelor noastre supraexpuse...
Am numarat inca un somn al tau contaminat cu oglinzi si eternitate...
Vesnicia dureaza de la o statie de metrou la urmatoarea...Cand vrei sa iesi din clipa asta dilatata, astepti peronul pe partea stanga.
Intre noi am asezat insemnari, preocupari, respirari, tulburari, ezitari, atenuari, complicari, uitari, intrebari, rememorari, condamnari, amputari, cautari, mirari...
Vreau sa uit drumul care ma tot aduce aici,
Vreau sa mi-l dezlipesc de talpi,
Sa imi eliberez coastele de praf si pamant...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
