Dimineti de ore verzi, in care iti aduni curiozitatile undeva in dreapta. Acolo unde orasul sta adormit, frumos cand nu e constient de el. Cand nu vrea sa iti arate ceva anume si totusi se dezvaluie in cele mai personale ipostaze ale sale.
- Ce vezi? te intreb...
- O inima de metal care pulseaza...Traieste...
6 comentarii:
ce vad...aaa, ceva mic cu ochii bulbucati care face: u-uu, come down! :P
Ingropata cu frumusetea dureroasa a vietii. Traita si zburata de aripa mea dreapta.
Te iubesc
vad ce nu vad altii si aud ce nu aud altii si asta ma duce cu gandul ca o sa clachz psihic; un prieten mi-a zis ca e doar o etapa; cineva mi-a spus insa ca o sa fac fata... dar nimeni nu m-a intrebat "De ce?"
p.s. imi place "arta ta". creeaza asa cum respiri:P
clachez.
"ce, cu ce, din ce"...te-as mai fi intrebat...
auzi intre cuvinte si vezi intre imagini. acolo este cea mai reala intamplare a umanului.
multumesc, ma bucur sa ne impartasim (i)realitatile :)
Trimiteți un comentariu