O pelicula fina de timp peste momente in care te opresti.
In care incerci sa incapi intr-o lume prea mica in maretia ei...
Unii oameni raman asa, cu sufletul la vedere.
Mai sprijina tacuti un zid, un copac sau o banca pentru ca altfel s-ar darama...
O pelicula fina de timp peste momente in care te opresti.
In care incerci sa incapi intr-o lume prea mica in maretia ei...
Unii oameni raman asa, cu sufletul la vedere.
Mai sprijina tacuti un zid, un copac sau o banca pentru ca altfel s-ar darama...
|
vineri, 23 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Tot ce avem e de fapt cu noi si cu ceilalti... coloram impreuna, depasim contururi, uneori chiar mazgalim, iar ceea ce am cedat si a fost preluat de altii e tot al nostru - e in legaturile invizibile care ne fac mereu sa ne intoarcem unde apartinem.
tot ce avem e de fapt ce suntem - singura certitudine asupra careia vom reveni mereu si mereu...uneori am o fereastra care numai ce s-a spart, uneori sunt omul de care ma desparte o oglinda prafuita...
Mi-a placut ce-ai scris.
multumesc ca te-ai oprit si ai citit din mine...
Como me gusta la fotografia, es uno de mis pasatiempos más deseados pero nunca me atrevo a subirlas a un blog cuando veo trabajos tan buenos como el tuyo, tu blog me ha dejado encantada eres una artista de la caja oscura. He decidido hacerme seguidora tuya.
Yo te invito a visitar mi blog se llama: Los cuentos de Nati. Y si te gusta te invito a quedarte sería un horgullo para mí.
Hasta pronto un beso desde el Sur de España.
Trimiteți un comentariu