singura liniste pe care o accept neconditionat e cea de dupa ciocniri. atunci sta calm intreg universul. umilit. si o umbra de adiere incuviinteaza...linistea de dupa miscari de placi tectonice. linistea aia mereu e o introducere mult prea scurta. in ea cred fara sa am curajul sa o verific sau sa ma intreb...