"ea devenise incetul cu incetul cuvant"

|




je perds la notion des choses

|






- intotdeauna mi-am dorit sa ascult sunetul pasilor pe un perete, dar toti refuza sa faca asta.
iar eu daca incerc, nu ma aud.

corporealitati

|

broken patterns

|

when i grow up...

|

the dream

|

what am i building?

|

de ce ma mir si-mi revin si iar ma mir?

|

victor's playground III

|

symptôme no.5

|



cei care sunt visati cand viseaza

ghosts of things to come

|

Aida's window

|

am stiut ca lucrurile incep sa se indeparteze

|



singura liniste pe care o accept neconditionat e cea de dupa ciocniri. atunci sta calm intreg universul. umilit. si o umbra de adiere incuviinteaza...linistea de dupa miscari de placi tectonice. linistea aia mereu e o introducere mult prea scurta. in ea cred fara sa am curajul sa o verific sau sa ma intreb...