cu o carte in mana stau, citesc pasaje halucinante despre camere inalte. o sa imi ridic privirea si o sa am impresia ca vad un film, cadre inconsecvente in care uitam sa mai stergem urmele balansului.
Imaginea unei strazi cu stalpi contorsionati. Oameni cu umbre de vin pe umeri isi poarta noptile. Nu am nimic de gand si mi-e usor. Am trei vise in rucsac. Unul dintre ele e despre o mare care apare dincolo de un deal. Un altul despre tine intr-un autobuz. Un al treilea despre o ploaie aromata. Am doua ceaiuri rosii in buzunare. Aduc uneori cu ele un somn mai linistit. La piept am calmante mici. Si ele aduc somn uneori. Linistit. Dar peste toate astea am inca soapta ta la ceafa: "Te iubesc crunt. Crunt" - mi-ai zis de dimineata. (Un gand din coltul camerei - George Visan)
"desi totul ramanea intact, vedeam oamenii si lucrurile din jurul meu din punctul de vedere al ranitului..." (M.B.)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)