Exista un loc care te opreste.
Care nu contine drumuri si intersectii, etaje sau trepte.
Care te lasa sa iti imaginezi ca e orice loc sau ca e acel loc pe care il presimteai.
Exista un loc care nu se comprima intre litere , ci intre emisfera stanga si cea dreapta.
Care nu se mai vindeca de atatea nelinisti ale tuturor celor care s-au uitat pe sine acolo.
Tu mai stii cand am invatat sa ascultam ferestre, sa lasam o lume de-afara sa se insinueze, sa nu avem incredere in aer si sa facem miscari lente si largi pentru a ni-l indeparta, sa ne uitam soaptele prin muchii de mobilier si pereti denivelati, sa alergam fara sa ne miscam picioarele?
Hai pe strazile din Beirut,
sa respiram asfaltul greu si macinat,
sa soptim "it's been a long time since i've seen you smile..."
sa plangem si sa credem ca dansam ca sa ne echilibram...
ca sa suportam...
ca sa alungam...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)