Mi te imaginez
Mergand tacut,
Cu privirea spre pamant...
Iar eu iti soptesc
Si pamantul te cuprinde ingandurat.
Mi te imaginez
Mergand tacut,
Cu privirea spre pamant...
Iar eu iti soptesc
Si pamantul te cuprinde ingandurat.
Am construit campul de lupta
Ca sa avem un decor
Pentru corpurile noastre ranite.
Portret oceanic al spatiului gol...
Pe tabla ta de sah
Voci de pioni palpita desincronizate
Si piesele din jur soptesc
"Sah mat"...
Inveti sa faci un pas pentru a-ti ajunge din urma
Propriul mers tacut si anemic,
Un pas pentru a ramane
In spatiul dintre alb si negru,
Un pas amnezic,
Ca un satelit
Atras de propria-i absenta...
Piesa pentru o fiinta gresita. De parca esti inchis in gandul sadic al cuiva, pe-o scena sfasiata de decoruri indiferente. Un gand mic si fix. Ramai treptat fara glorie si fara perspective si te intrebi daca ai ajuns prea tarziu in locul din care ai plecat prea devreme.
Stop. Deruleaza…
Miscari dezacordate si nume ce trec pe verticala, ca niste piese de carton cu litere mult prea mobile pentru a mai insemna ceva. Strigate prelungi se pregatesc sa ne strabata si apoi sa se dizolve in agonie. Nimeni nu a plecat si nimeni nu a ramas, fiecare a stiut si fiecare a uitat. Sunt singurele replici, compuse absent si repetate absurd in dilatarea pupilelor.
Stop. Deruleaza…
Piesa pentru o fiinta abrupta, cum imi zicea S. Piesa care nu se rosteste, ci doar se tace, cu sunete prelungi ce strabat distantele, pasii, ezitarile, ferestrele, luminile, respirarile. Gandeste-te la asta: Cu fiecare minut in care alegi sa uiti pierzi saizeci de secunde de memorie..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
