am stiut ca lucrurile incep sa se indeparteze
|
Etichete:
35mm,
despre noi,
Fujica,
holmavik,
islanda
singura liniste pe care o accept neconditionat e cea de dupa ciocniri. atunci sta calm intreg universul. umilit. si o umbra de adiere incuviinteaza...linistea de dupa miscari de placi tectonice. linistea aia mereu e o introducere mult prea scurta. in ea cred fara sa am curajul sa o verific sau sa ma intreb...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
