Vom incepe din nou sa uitam si vom uita iar si iar sa sfarsim...
Vom incepe din nou sa uitam si vom uita iar si iar sa sfarsim...
Hai pe strazile din Beirut,
sa respiram asfaltul greu si macinat,
sa soptim "it's been a long time since i've seen you smile..."
sa plangem si sa credem ca dansam ca sa ne echilibram...
ca sa suportam...
ca sa alungam...
Tu, care mi-ai adus vena din mana,
Umbra din jurul ochilor,
Ramificatia ideii,
Amarul din zambet,
Osul ascutit din picior,
Norul din unghia pe care o privesc acum...
Ferestre inexplicabile. Ca niste raspunsuri fara intrebari. Argumente instabile si justificari. Echilibru intre o absenta si o prezenta. Ferestre care tresar... nervoase, precipitate, prelungi, saturate. Fesrestre care decid. Ferestre care despart aici de acolo. Sau invers. Ferestre pe care ni le impunem.
Din perspectiva zambetului erai o linie care fuge,
Din perspectiva privirii erai lumina care nu se doare decat pe sine,
Din perspectiva lui Nicaieri erai In alta parte...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
